Cercetașele Lori Farmer, Michelle Guse și Doris Milner aveau între 8 și 10 ani când au fost violate și ucise cu brutalitate în tabăra “Scott” din statul Oklahoma pe data de 13 iunie 1977.

Taberele de vară au fost de bază în câștigarea experienței de viață de-a lungul a generații întregi. În 1977 taberele au căpătat o conotație oribilă din cauza unei triple omucideri ce semăna mai degrabă cu un film horror.

Lori Farmer, Michelle Guse și Doris Milner aveau între opt și 10 ani când au fost violate, maltratate și sugrumate. Trupurile micuțelor au fost găsite în dimineața zilei de luni, 13 iunie 1977 de o consilieră ce mergea la dușuri în jurul orei șase. Ea a văzut trei saci de dormit așezați ciudat la circa 50 de metri în pădure și s-a apropiat. I-a fost imediat clar că fetița de 10 ani pe nume Doris era moartă. Văzându-i corpul deasupra sacului de dormit consiliera a fugit după ajutor crezând că s-a petrecut un accident. Doar în prezența directorului taberei și a asistentei medicale a realizat oroarea, pe când ceilalți saci de dormit erau deschiși.

Din nefericire trecuse doar o zi de la deschiderea taberei Scott pentru sezonul de vară. Nou venita timidă și singura fetiță de culoare din tabără, Doris își luase la revedere emoționantă de la părinți. Își făcuse repede prietene în persoana lui Lori Farmer și a Michellei Guse. Petrecuseră noapte împreuna înfruntând cu curaj o furtună de vară iar acuma era moartă. Aceste asasinate oribile nu au fost elucidate până astăzi.

Cu o populație de 30 de mii de suflete și păduri vaste în toate direcțiile, ținutul Mayes era locul perfect pentru înființarea unei tabere de vară. Administrate de “Fetele Cercetașe” încă din 1928 tabăra Scott se găsea la trei kilometri de orașul Locus Grove și 80 de kilometri de sediul organizației din Tulsa. Consilierii și-au întâlnit elevele în seara zilei de 12 iunie.

Michelle Hoffman voia să-și petreacă cea de-a șaptea vară în tabăra Scott în calitate de consilier. Tânăra de 15 ani își amintește cât era de înfricoșată când a zărit-o pe Doris Milner în mulțime. Mergând printre părinți și cei 130 de copii ea a asigurat-o pe mama fetiței că nu are de ce să își facă griji. “În primul meu an în tabăra Scott am exclamat “Pfuai!” – din cauza întunericului beznă din pădure pe timpul nopții” spune Michelle Hoffman. “Dacă nu ai campat niciodată noaptea în pădure ți se va părea intimidant. Dar după ce ai făcut prima data asta totul e în regulă. Ești pregătit. Știi că va fi întuneric”.

După o ora de mers autobuzul întoarce de pe autostrada 82 pe drumul Cookie. În vreme ce copiii familiarizați cu tabăra sar din mașină și își caută imediat corturile, Hoffman se asigură că o duce pe Doris la cortul numărul opt Kiowa. Era aproape de baie și de bucătărie, iar Milner și-a găsit imediat companie. Câteva cântecele și râsete nevinovate le-a apropiat imediat pe Doris Milner de prietenele ei Lori de opt ani și Michelle de nouă. Consiliera Carla Wilhite spune că între ceilalți erau tăcute; în cort însă erau gălăgioase și pline de viață înaintea căderii serii. Cele trei se pregăteau de culcare.

Carla Wilhite însăși găsise trupurile lipsite de viață. Farmer și Guse fuseseră bătute de moarte și Milner sugrumată. Două dintre fete fusesera violate și cealălaltă sodomizată. A rămas neclar ce a suferit fiecare, dar era clar că una fusese tratată diferit de celelalte și nu fusese băgată în sacul de dormit. Între timp autobuzele duceau copiii înapoi în Tulsa unde cea mai mare parte a părinților răsufla usurată.

Cercetarea poliției a revelat că noaptea s-au auzit sunete stranii. Un consilier a mers să vadă despre ce e vorba în jur de 1,30 noaptea dar nu a putut localiza sursa. Un copil din cortul nr.7 a fost trezit o oră mai târziu de lumina unei lanterne puse în față. O fetiță a auzit un țipăt pe la ora trei, iar o alta a auzit pe cineva strigând “Mama! Mama!”.

Un fermier din apropiere a auzit ceva trafic pe drumul din preajma taberei între două și trei noaptea. Scena crimei era acoperită cu sânge șters jur împrejur cu saltele și prosoape. Au fost găsite urme de pași împrejurul cortului de diferite dimensiuni. Bandă adezivă, corzi și o lanternă au fost lăsate în urmă. În vreme ce autoritățile au găsit o amprentă pe geamul lanternei, au eșuat în a o identifica. Cel mai teribil e că aceste crime păreau că fuseseră puse la cale cu luni în urmă, pentru că un consilier își găsise baraca răscolită în luna aprilie și un bilețel în care scria: “Avem misiunea de a ucide trei fetițe dintr-un singur cort”. Semnat “Ucigașul”. Directorul taberei a tratat totul ca pe o glumă.

În vreme ce șeriful Glen Weaver susținea că a găsit arma crimei pe 16 iunie, procurorul districtual Sid Wise a negat aproape imediat. Câinii polițiști au localizat o grotă aflată la trei kilometri de tabără unde au găsit baterii de lanternă, o pereche de ochelari ce păreau furați din tabără și fotografii ale unei femei pe care au reușit s-o identifice ca având legătură cu un bărbat pe nume Gene Leroy Hart. Pe peretele cavernei scria amenințător: “Ucigașul a fost aici. Adio proștilor. 77-6-17”.

Condamnat pentru viol și răpire, Gene Leroy Hart evadase din închisoarea Mayes în 1973. Poliția avea credința că comunitatea locală Cherokee îl ascundea de atunci. Cu ajutorul a 40 de agenți FBI și cheltuirii a peste 1,2 milioane de dolari, poliția l-a localizat pe suspect într-o baracă Cherokee pe 6 aprilie 1978. A fost cea mai mare și mai lungă urmărire din istoria Oklahomei.

Membrii comunității indiene Cherokee au afirmat însă că Hart era pe post de țap ispășitor. Suspectul a fost transportat la penitenciarul de stat Oklahoma și acuzat de crimă triplă.
Procesul s-a desfășurat între 19 și 30 mai 1979. Procurorii au prezentat probele ochelarilor furați din tabără și a firelor de păr rămase pe banda adezivă. Apărarea o contrat și a spus că ochelarii fuseseră luați de la victima anterioară a lui Hart – ceea ce acuzatul a confirmat și că șeriful Weaver a plantat restul dovezilor incriminatoare.

Chelnerița Dean Boyd a depus mărturie că a văzut in dimineața crimelor un individ surescitat în restaurantul ei situat la 25 de kilometri de tabără. A apărut atunci un alt suspect. Identificat ca William Stevens, omul era un violator condamnat, pe care un copil de 11 ani din tabără îl văzuse cu câteva zile înainte.

Prietenul lui Stevens Duane Peters susținea nu doar că pusese bateriile în lanterna găsită la locul faptei, dar și că Stevens i-a mărturisit crimele. Un juriu alcătuit din șase femei și șase bărbați au deliberat doar câteva minute înainte de a-l găsi pe Gene Leroy Hart nevinovat pe 30 martie 1979. Hart a murit de infarct pe 4 iunie același an.

Abia în 1989 testul ADN făcut materialului seminal găsit la fața locului a arătat că trei din cinci probe se potriveau ADN-ului lui Hart.
Familiile Farmer și Milner au dat în judecată fără succes Consiliul “Fetelor Cercetașe” în 1985.

În final tabăra Scott a fost închisă și nu a mai primit niciodată pe nimeni.

(Adaptare dupa allthatinteresting.com)